Calm in Situatii de Urgenta

Bună tuturor!

Mă numesc Alina Mitrea, sunt medic și instructor voluntar de prim-ajutor în cadrul Fundației pentru SMURD. Medicina de urgență face parte din viața mea de aproape 10 ani iar specialitatea în care profesez acum este psihiatria – în special cea de urgență.

În ceea ce privește situațiile de urgență cu care ne putem confrunta atât noi, ca adulți, cât și cei mici – putem rezuma totul într-un mod paradoxal: încearcă să fii calm!

Cum? Cum ai putea să dai dovadă de calmitate și să poți să te concentrezi, să fii atent/ă și să acționezi corect în același timp?

Înainte de toate, e necesar să ne amintim scopul pentru care vrem să intervenim într-o situație de urgență: pentru a salva. Pentru a face o diferență atunci când situația este, prin definiție, amenințătoare de viață. Singurul mod prin care vom reuși să ne îndeplinim acest scop este cel de mai sus.

Prin urmare, vom fi puși în fața unei situații în care vom fi nevoiți să revenim la rațiune (în astfel de momente, deseori câștigă reacțiile instinctuale, așa suntem formați să reacționăm inițial) și să acționăm: de MINE depinde TOTUL!

Dar dacă fac ceva greșit?

Mulți participanți mi-au mărturisit în timpul cursurilor de prim ajutor că se tem ca nu cumva să facă ceva greșit sau să facă vreun lucru rău. E o temere firească, mai ales în situația în care victima ne este apropiată (și există implicare afectiv-emoțională)… dar, participând la un astfel de curs și exersând cu ajutorul manechinelor manevrele de prim ajutor, vom fi cu (cel puțin) un pas înaintea situației de urgență care se va fi ivit.

Referindu-ne în special la stopul cardio-respirator și nu numai, simpla noastră pasivitate reprezintă a face un lucru rău, prin a alege să nu intervenim.

Care sunt cele mai întâlnite situații de urgentă și unde apar?

Cele mai frecvente situații de urgență apar într-un mediu familiar, deseori acasă. Printre ele, se regăsesc stopul cardio-respirator, obstrucția de căi aeriene, diverse intoxicații sau leziuni traumatice (spre exemplu, intoxicația cu clor sau alte produse de curățenie, medicamente, rănirea cu un cuțit).

Pot interveni, deși nu sunt medic?

DA! Manevrele de prim ajutor pot fi aplicate de către oricine, inclusiv de către cei mici. Nu contează dacă sunt diferențe de înălțime/greutate (un aspect de care se tem mulți cursanți) și nici dacă am studii medicale sau nu. Un lucru este clar – pot și e necesar să ajut.

În orice urgență medicală timpul este extrem de important.

Inițierea acestor este salvatoare de viață (la propriu) și face o diferență foarte mare. Pot oferi un exemplu clar în acest sens: țesutul cerebral (creierul) suferă odată ce nu mai primește sânge oxigenat. Este foarte sensibil la această lipsă și, chiar dacă pentru noi 5 minute nu înseamnă foarte mult (deseori spunem „sunt gata, așteaptă-mă, cobor în 5 minute”), pentru recuperarea pacientului reprezintă o schimbare de prognostic, de șanse.

Care sunt primii pași, odată ce am recunoscut o urgență?

Primul pas și cel mai important este siguranța mea, a salvatorului. Se cuvine să rămân în această ipostază și să nu devin o victimă la rândul meu fiindcă nu voi mai putea ajuta (principalul scop, cel menționat și mai sus).

Ulterior, după ce m-am asigurat în jur, voi evalua situația. Dacă nu sunt singur/ă și abia ce am sosit alături de victimă, întreb dacă este nevoie de ajutor și cum pot ajuta. În situația în care sunt doar eu, voi aprecia starea victimei. Mă ajută atât aspectul, poziția sa cât și orice informație pe care o pot obține de la victimă în sine.

Odată ce știu că mă confrunt cu o situație de urgență, încep să aplic manevrele de prim ajutor și ori deleg pe cineva să apeleze numărul unic 112, ori sun chiar eu (în paralel cu manevrele) – timpul valorează enorm!

E important să comunic în dispecerat numărul de victime, sexul, vârsta aproximativă și starea în care se află. De asemenea, ajută și orice punct de reper pentru echipa de prim ajutor care va veni la caz.

Îi putem pregăti pe cei mici să acorde manevrele de prim ajutor? Dacă da, cum?

Sunt de părere că educarea unui copil poate fi de succes, odată ce găsim o cale potrivită pentru acesta. Cu alte cuvinte, susțin și am susținut întotdeauna predarea manevrelor de prim ajutor către cei mici și sunt cazuri multiple, în întreaga lume, în care ei au sunat și au alertat echipele de salvare.

Cel mai simplu mod este prin a-i fi exemplu. În calitate de părinți ați fost, sunteți și le veți fi exemplu celor mici (chiar și fără a vă/își da seama).

Un copil are puterea de a înțelege mai mult decât noi, adulții, subestimăm uneori. Cei mici vor afla că o situație de urgență nu este un prilej de panică, ci un prilej de a dovedi că suntem capabili și puternici. Dacă le explicăm că pot ajuta, în cazul în care cei mari se comportă ciudat și nu răspund deloc, nici la durere, le va fi ușor să recunoască un posibil caz urgent.

Le putem oferi și exemple din desenele animate iar pentru a reține numărul unic 112 le zâmbim, numărând împreună cu ei 1 gură, 1 nas și 2 ochi.

Să nu uităm să îi învățăm adresa, odată ce o pot reține sau orice combinație de puncte de reper care i-ar putea ajuta.

În rest, o „regulă” valabilă în general este insuflarea încrederii în sine și risipirea posibilelor temeri.

Care vor fi temele abordate ulterior?

Mi-am propus să demarez o serie de articole cu scop informativ, discutând pe rând posibilele urgențe cu care ne-am putea întâlni.

Ulterior, îmi doresc să discutăm diverse aspecte legate de sănătatea mintală – situațiile mai puțin plăcute și urgențele din acest spectru.